Gala Blogourmet 2012
articol scris de radupopovici blog reteteleluiradu.ro
Nu agreez deloc concursurile al căror câştigător este stabilit de voturile publicului. Prefer să văd concursurile culinare ca pe o probă de măiestrie şi creativitate, nu ca pe un concurs de popularitate. Sunt o persoană prietenoasă şi deschisă, dar îmi doresc ca un concurs culinar să fie câştigat de cel mai inspirat bucătar al momentului respectiv, nu de cel cu cei mai mulţi prieteni. Acţiunea de a-ţi contacta familia, prietenii, cunoştinţele şi mulţi necunoscuţi pentru a-i convinge să-ţi voteze reţetele, mi se pare un fel de „milogeală” nedemnă de un concurs… şi nedemnă de mine, până la urmă.
Mai mult, cunosc cazuri când rezultatele unor astfel de concursuri au fost, sau s-a încercat să fie, trucate; există persoane care îşi fac sute de conturi pe yahoo, hotmail, gmail etc. de pe care voteaza de sute de ori; există chiar şi aplicaţii care simulează existenţa votanţilor şi aduc voturi suplimentare cui trebuie. Eu unul prefer subiectivismul unui juriu.
La un moment dat chiar am vrut să trimit la un concurs o reţetă total aiurea, iar fotografia preparatului să prezinte o farfurie goală (adica fara mancare pe ea), şi să-i rog pe toţi cei cu care sunt în contact să o voteze, eventual chiar să câştig concursul, tocmai pentru a demonstra superficialitatea şi găunoşenia unui astfel de concurs.
Ce ne facem însă că mai toţi cei care organizează concursuri şi fac rost de premii doresc să-şi atragă public şi trafic? Atragerea publicului pe motiv de vot pare să fie cea mai simplă cale de a obţine trafic. Doar pare, căci maxim 1% dintre cei care vin pe acel site doar ca să voteze un prieten, se mai întorc vreodată pe acolo. Cei interesaţi de un content culinar de calitate, vin oricum pe acel site, sau se lasă atraşi prin alte metode. Concluzia mea este că acest gen de concursuri nu sunt nici corecte, şi nici folositoare. Chiar nu folosesc nimănui: nici organizatorilor, nici participanţilor, nici chiar câştigătorilor.
Poate nu sunteţi de acord cu mine, dar lucrul acesta nu mă deranjează. Este doar părerea mea şi, conform acestei păreri şi a câtorva experienţe neplăcute, mi-am jurat ca eu, Radu, să nu mai particip niciodată la un concurs la care câştigătorul este votat de public. Mi se pare un mod greşit de a stimula creativitatea culinară.
Cu atât mai mult mă bucură când văd că mentalitatea începe să se schimbe şi oamenii încep să gândească şi să preţuiască noţiuni învechite ca respect, creativitate, corectitudine.
Restaurantul „The Harbour” (Piaţa Amzei, Bucureşti), care m-a obişnuit în ultimul timp cu iniţiative originale, organizează acum o gală a blogurilor culinare. Este primul caz al unui restaurant care face asta în România… sau cel puţin primul despre care am auzit eu. Îmi place că organizatorilor nu le pasă că stimulează gătitul pe bloguri, adică acasă… ca să fiu mai clar, nu la restaurant. Şi sunt convins că „The Harbour” nu se faultează singur cu acest concept: lumea căreia îi place mîncarea oricum găteşte acasă, dar atunci când iese în oraş este mai probabil să meargă la un restaurant care le-a stârnit curiozitatea şi le-a câştigat respectul. Iar acest concept de concurs stârneşte, în mod clar, curiozitatea. Iar mie modul de alegere a câştigătorilor mi-a “stârnit” respectul.
Un alt lucru deosebit la gala organizată de “The Harbour” este acela că publicul are voie să voteze şi să-şi încurajeze favoriţii, dar câştigătorii sunt stabiliţi de un juriu, iar votul publicului este doar un criteriu dintre cele multe după care se judecă prestaţia concurenţilor. Se elimină, deci, din lunctul de vedere al participanţilor, psihoza de a aduna voturi de la cunoscuţi şi necunoscuţi, cu orice preţ. Voturile vor fi, în mai mare măsură, chiar date din suflet şi din apreciere pentru reţete.
Mă bucură mult această atitudine nouă. Sunt convins şi de faptul că ea foloseşte restaurantului organizator. Un restaurant nu are nevoie de trafic pe site (mai ales de unul creat artificial, printr-un concurs care atrage publicul să voteze), ci de mese pline, lucru care se realizează prin atragere de clienţi, nu de voturi.
Gala BLOGourmet are mult mai multe şanse, după mine, să ofere clienţi noi restaurantului organizator. Mesele pline nu depind de ratingul trecător adus de sistemul de votare exclusiv cu public, ci de imagine şi servicii de calitate. Dar, cel mai important pentru participanţi, Gala BLOGourmet are şanse mult mai multe să desemneze câştigători cu adevărat merituoşi… adică cei reali.
