Prima Betie. Si Ultima, Sau Pe-acolo.
articol scris de Delia blog mancarurisimple.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Eu, in prezent, sunt mai pocaita, in felul meu. Fara ofensa la religia nimanui, e doar o vorba de-a noastra, de p-aici. Nu fumez decat pasiv si cat mai rar posibil. Btw, sunt mare fana a localurilor de nefumatori. Pacat ca nu prea exista. Beau vag, uneori social, alteori un pahar de vin sau o bere, doua. Imi place de Grolsch, in special. Berea e mai de vara sau de anotimp cald in general, vinul e de oricand. Altele nu-mi plac si nici nu fac efort in sensul asta. Nu ma preocupa.
De fumat, am tot fumat, m-am tot lasat. Am fumat in liceu, in facultate, dupa, cred ca si prin gimnaziu ne mai prosteam. Da, ne prosteam sigur, mi-am adus aminte ca mai gasea maica-mea scrum pe balcon. Erau niste tigari lungi, maro, nu mai stiu cum se chemau. In fine. In liceu fumam pe ascuns, in faculta o-nceput tata-miu sa ne ia tigari la un moment dat, nu am inteles de ce. Cred ca erau de la diutifri, habar n-am. In faculta aveam un hal de scrumiera verde de la fostii proprietari, un fel de blido-tava de ceramica, se umplea cu varf in sesiune. Cand m-am mutat aci, acasa, fumam peste tot, oricand, aiurea. Stateam in cur pe pervaz, cum ar veni, la et.10, si fumam, asa, in zare. Sau sus, pe bloc. De fiecare data m-am lasat dintr-o data, nu vad alta metoda. Ori te lasi, ori fumezi ca prostu'. M-am lasat si-n faculta, m-am apucat o data cu nush' ce job, m-am lasat pe parcurs, etc. Nu mai fumez de vreo 4 ani, cu succes, fara abateri si n-am nici o treaba. Mi se pare inutil, gretos, naspa, ocupator de vreme si costisitor, foarte costisitor.
Prima betia a fost intr-a VIII-a, in curtea unui liceu unde se tinea disco in fiecare vineri. Era ceva sticluta de plastic cu lichior Tanita parca, impartita la trei, prin rotatie. Am ajuns acasa, n-am mai ajuns la baia de apartament (aveam noi un loc in spatele blocului, noi si boschetarii locali), in ideea de a nu traversa holu', camera, etc. O fost capu' greu, da' am supravietuit. Acuma, intre asta si ultima betie senzationala, au mai fost. Dar noi facem saltul in timp, ca uneori chiar nu conteaza detaliile intermediare. De la ultima, insa, eu nu mai pot gusta vodka, spirtoase, tarie, in general. Practic nu le pot suferi, ca dovada ca stomacul are memorie desteapta si stie mai bine. Cu vodka am o problema in special. Ca sa n-o mai lungesc, a fost o intamplare cu multa lume, niste paharele mici de plastic cu vodka ieftina, noapte de vara, o baie-n nu stiu ce lac si un stomac extrem, dar extrem de oripilat. Treaba asta se-ntampla in nu mai stiu ce an de facultate, pe la final, oricum.
Acuma, v-ati prins si voi ca-i multa cenzura in randurile astea, ca mie nu-mi place sa vorbesc fara rost. Toata tineretea mea am tinut-o-n echilibru, mai mult sau mai putin fragil, dupa circumstante. Altfel, cine stie.
Ceea ce nu-nteleg eu este betia ca parte bine definita de laifstail, betia sociala exagerata, betia de uichend, betia ca nu ai altceva mai bun de facut. Pe eterna setare "hai sa bem", gen. La oameni in jur de 30 sau un pic peste, sa zicem. Sau ceva mai mult peste. Asta-i nelamurirea mea. O fi chestie de amar :), cine stie? Cat de nasol poa' sa fie, zau.
Ca sa inchei cumva firesc, am inteles ca mai ajung si neamuri p-acia, prin batatura. Le urez soc&groaza cat mai domoale, de inghitit cu aspirina sau lapte cald, cum pica mai bine. Asta e, poate reusim si noi sa ne cunoastem cat de cat dupa 30 de ani ;). Desi, eu ma-ndoiesc. In viata tre' sa te prinzi la timp cat e bine sa lasi de la tine. Eu m-am prins cam tarziu.
In registru cat de cat culinar, va prezint si eu, cum fac bloggeri de succes, primul nostru carnat in viata (needitat), in mat de caltabos. Mate de carnati n-am gasit, dar am zis sa testam scula. Mere cum trebe, o sa mezelim de casa, daca "toace-s ochei", vorba unuia.
Bonus, un colt de pizza insorit.
L.E. No, ui' ca mi-am amintit, am tras niste fumuri prin anul 2009, undeva pe la spanioli, intr-un soi de vacanta. Iti dai seama ce fain mi-o fost. Mda.
