Whale Watching
Sursa Whale Watching
articol scris de Winter blog emablog-ema.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Ne pregatim de multa vreme pentru evenimentul acesta: sa vedem balenele. Le-am vazut odata de pe varful muntelui, dar acum ne-am decis sa mergem cu barca. Cu barca speciala pentru asa ceva, nu cu o barca oarecare.
Acum... ce sa va zic: e mai mult de zis despre cum a fost cu barca decat despre balene. Pe barca - aproximativ 30 de persoane. Fiecare se tinea de ce putea si statea pe unde putea. Am crezut ca am gasit locul potrivit: exact la prova. Ne-am asezat, cu copilul in brate. Langa noi altii cu copii, altii fara. Asa cum se intampla de obicei, pornirea barcii noastre a durat mai mult: celelalte barci plecau, pe rand, noi ... asteptam. Oamenii de conduceau mareata barca nu stiau ei ca eu ... abia stau si hai hai s aporneasca odata ori ma dau jos, nu de nerabdare, ci de frica.
Si a pornit. Lin la inceput. Dupa 5 minute imi venea insa sa strig sa opreasca: eu vreau sa ma dau jos !!! Dupa inca 10 minute ... Dar dupa jumatate de ora, cand eram departe, in larg ... nu vreti sa stiti ce voiam sa zic. Ce sa se mai opreasca ? Unde sa ma mai dau jos ? Si am stat - nu? ce aveam de facut - si salta prova si salta ca pe ocean, ce mai. Tati si copilul se bucurau de datul cu barca, asteptau valurile si faceau cate un Ooooooooo la fiecare. Eu inchideam ochii, priveam cerul si ma rugam sa se termine. Ce sa se termine, ca mersul asta a durat vreo ora. Si pe ce mergeam ... Ooooooooooo era si mai mare, eu inchideam ochii si strangeam din dinti. Frig nu era, iesise si o raza de soare... O pustoaica de vreo 9 ani imi facea in ciuda: facea ocolul barcii, non stop, pe punte - desigur, cand ti-era lumea mai draga. N-avea teama. imi venea sa urlu la ea: tine-te copila de ceva ca ne ia pe toti. Ei, hai ca nu ne-a luat niciun val, da' tangajul cumulat cu ruliul - ei da !!! - ASTA INSEAMNA SA TE DAI IN BARCI !!!!! - sa ti se urce sangele in cap, sa vrei sa te faci mic si sa te ascunzi sau si mai bine sa sari de bunavoie in apa ca sa se termine odata.
Si am ajuns si la locul cu balene. Era de fapt numa una. Ratacita poate. Da eu mi-am inchipuit ca e premiu pentru tot ce indurasem pana atunci. As vrea sa spun ca e minunat sa vezi balenele. Ei, da, e minunat. Da numa una ?? Undeva pe un site vizionasem cu 2 luni in urma un video in care balena trecea pe sub barca cu pasageri - asa da !! Dar i-am vazut spatele plin de scoici si corali si coada uriasa plescaind in apa. Mana mi-a inghetat pe aparatul foto in incercarea disperata de a prinde clipa. Am prins ceva-ceva, da' daca aveam un aparat mai performant ... Dar a fost frumos. In asteptarea mea dupa balena... am uitat de ruliu, de tangaj si de toate miscarile neasteptate ale unei barci. Pe drumul de intoarcere eram deja viteaza si nu ma mai speria niciun val. Daca as repeta experienta? Cumva ... da. Sa vezi balenele e lucru rar. Nu v-am povestit ce exclamatii scoteam cu totii, cum s-a oprit parca timpul in loc si toate cele 30 de suflete care eram pe acolo ne-am tinut respiratia momente in sir asteptand si cautand semne ale unei zvacniri de balena.
Asa ca ... nu stiu ce mai urmeaza dupa prima mea calatorie cu avionul si prima cu barca. Nu sunt hotarata.
Acum... ce sa va zic: e mai mult de zis despre cum a fost cu barca decat despre balene. Pe barca - aproximativ 30 de persoane. Fiecare se tinea de ce putea si statea pe unde putea. Am crezut ca am gasit locul potrivit: exact la prova. Ne-am asezat, cu copilul in brate. Langa noi altii cu copii, altii fara. Asa cum se intampla de obicei, pornirea barcii noastre a durat mai mult: celelalte barci plecau, pe rand, noi ... asteptam. Oamenii de conduceau mareata barca nu stiau ei ca eu ... abia stau si hai hai s aporneasca odata ori ma dau jos, nu de nerabdare, ci de frica.
Si a pornit. Lin la inceput. Dupa 5 minute imi venea insa sa strig sa opreasca: eu vreau sa ma dau jos !!! Dupa inca 10 minute ... Dar dupa jumatate de ora, cand eram departe, in larg ... nu vreti sa stiti ce voiam sa zic. Ce sa se mai opreasca ? Unde sa ma mai dau jos ? Si am stat - nu? ce aveam de facut - si salta prova si salta ca pe ocean, ce mai. Tati si copilul se bucurau de datul cu barca, asteptau valurile si faceau cate un Ooooooooo la fiecare. Eu inchideam ochii, priveam cerul si ma rugam sa se termine. Ce sa se termine, ca mersul asta a durat vreo ora. Si pe ce mergeam ... Ooooooooooo era si mai mare, eu inchideam ochii si strangeam din dinti. Frig nu era, iesise si o raza de soare... O pustoaica de vreo 9 ani imi facea in ciuda: facea ocolul barcii, non stop, pe punte - desigur, cand ti-era lumea mai draga. N-avea teama. imi venea sa urlu la ea: tine-te copila de ceva ca ne ia pe toti. Ei, hai ca nu ne-a luat niciun val, da' tangajul cumulat cu ruliul - ei da !!! - ASTA INSEAMNA SA TE DAI IN BARCI !!!!! - sa ti se urce sangele in cap, sa vrei sa te faci mic si sa te ascunzi sau si mai bine sa sari de bunavoie in apa ca sa se termine odata.
Si am ajuns si la locul cu balene. Era de fapt numa una. Ratacita poate. Da eu mi-am inchipuit ca e premiu pentru tot ce indurasem pana atunci. As vrea sa spun ca e minunat sa vezi balenele. Ei, da, e minunat. Da numa una ?? Undeva pe un site vizionasem cu 2 luni in urma un video in care balena trecea pe sub barca cu pasageri - asa da !! Dar i-am vazut spatele plin de scoici si corali si coada uriasa plescaind in apa. Mana mi-a inghetat pe aparatul foto in incercarea disperata de a prinde clipa. Am prins ceva-ceva, da' daca aveam un aparat mai performant ... Dar a fost frumos. In asteptarea mea dupa balena... am uitat de ruliu, de tangaj si de toate miscarile neasteptate ale unei barci. Pe drumul de intoarcere eram deja viteaza si nu ma mai speria niciun val. Daca as repeta experienta? Cumva ... da. Sa vezi balenele e lucru rar. Nu v-am povestit ce exclamatii scoteam cu totii, cum s-a oprit parca timpul in loc si toate cele 30 de suflete care eram pe acolo ne-am tinut respiratia momente in sir asteptand si cautand semne ale unei zvacniri de balena.
