Braseria Carlos
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
V-am zis ca am decis sa fac tur de terase ieftine, nenea Carlos m-a cucerit din prima. De ce? Avea spiritul turcului care te invita in carciuma macar pentru o cafea, chit ca e mafiot local (Carlos, da?), mancarea arata bine si, culmea, a nu stiu cata persoana din zona care provine de unde provin neamurile mele, Petrosani, Petrila, pe acolo. Nu mai stiu daca si el, dar chelnerii, sigur.
Toti amabili, rapizi, mancarea simpla dar corecta, pestele extrem de proaspat (rar de gasit peste la mare, ca v-am zis, scuipatorii de seminte tot snitel cu cartofi mananca).
Am luat o bucatoaie de crap fript pe tabla, simplu, de regim.
Pohte au fost si de fasole cu carnati (bune) si salata de sfecla, plus bere si cam atata.
Ionut, chelnerul, ne-a urcat la etajul doi unde aveam perspectiva asupra meselor de jos si multa, multa racoare. Nu credeam ca pentru un Carlos si mai ales un impinge tava, decorurile sa fie chiar misto, schite asemanatoare cu ale lui Da Vinci (bine facute) pe pereti, culori calde. Nu am pozat decat de pe geam si un colt de zid.
Pestele a fost mult, am luat acasa asa ca am si o reteta de peste, mai incolo.
Dragul de patron care ar putea foarte bine sa vanda si turkish delight si arme nucleare, m-a lasat sa il pozez, flexat omul, ne-a invitat la o pizza dar din motive tehnice nu am ajuns.
Dar am vazut cum se facea pizza, cum trebuie, ca la carte, cuptor de lemn, o sa iau odata, cand o sa am ceva cash, daca nu da Carlos din partea casei. Oricum, carciuma e misto, nu am vizitat buda sa dau nota, dar cand am plecat, era full.
Nu stiu daca a mers puterea exemplului, dar ieri nu mai erau gunoaie in mare, ce chestie. Urmeaza bursucul, daca iar se suceste, il omor. Rororo
