contact retete mancare
rss retete mancare
gatesteinteligent twitter
facebook
 feedback

Intens

articol scris de midori blog midoris.wordpress.com

Trash |   2010-06-30 05:42:00 |  adauga la lista ta de articole favorite
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga

Tocmai cand ma gandeam ca m-am facut o acritura pe care n-o mai entuziasmeaza prea multe, mi s-a intamplat un weekend foarte misto, doua zile care m-au incarcat cu energie si mi-au dat genul ala de stare de bine care dureaza.

Imi place nespus cand prognoza meteo e gresita. Asa cum a fost sambata trecuta, in 2 mai, cand trebuia sa ne ploua la Triatlonul Fara Asfalt, dar in loc de asta am primit un soare moale, filtrat de nori, cit sa nu ne pirlim. Mi-a placut la triatlon, in ciuda balbelor organizatorice si a ritmului de melc in care m-am miscat. Am terminat in mai putin de 4 ore, tarandu-ma jalnic la inot si recuperand neasteptat la bicicleta, pe un traseu dobrogean foarte fain.  Am vazut copacei pufosi, popandai, broaste testoase, ciulini de toate formele, anunturi imobiliare originale – “Intrati si vedeti” – , am adulmecat o padure improbabila de conifere si chiar un tei ratacit. M-am inviorat pe la jumate, anticipand ca voi termina, si am zburdat pe dealuri spre Limanu, uitandu-ma la vitezometrul care sarea de 40km/h, cu o voce razboinica in cap care jubila “I am a dust devil”. Frumos. Mi-a fost drag de atletii bine antrenati de la tura lunga care, atunci cand treceau pe langa cate un amarit ca mine, spuneau incurajator “Hai ca poti, inca putin, da-i bataie! Hai, fata, hai!”. Mi-a picat tare bine. M-am bucurat apoi de niste vin rosu, de marea colorata ca o catifea, de un cerc in flacari si de-o clatita cu nuca si caramel.

A doua zi, Dobroge cu serpentine si peisaj hipnotic. La capatul ei, intalnire neplanificata la Cernavoda, autostrada previzibila si spectacolul imprevizibil. Rammstein, “bunaciunile” – cum le spunea o bloggeritsa – mi-au fript neuronii generind placeeereeee. Un show care mi-a placut la fel de mult si mi-a transmis acelasi fel de energie ca si Nine Inch Nails-u’ de anu’ trecut. (Incep sa cred ca-mi trebuie asa ceva, macar o data pe an). Teatrali, subtili, pe o scena post-industriala, mai comunicativi decat ma asteptam, raspandind testosteron, scantei, confetti si spuma , Rammstein au fost o surpriza intensa si placuta si o doza de energie de buna calitate.

… care energie mi-a prins foaarte bine in cele 3 zile aglomerate. Dar despre ele nu merita sa zic mare lucru.

Vreau mai multe weekenduri d-astea in verile mele.