Papricas De Pui Cu Ciuperci Si Galusti Cu Branza
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Tot timplul am variat la papricas, are de baza niste chestii si pe urma m-am jucat, in linii mari gustul este asemanator, fie ca e papricas cu cartofi, papricas cu paste (in loc de galusti, ce i-am pacalit atunci ca sunt galusti), papricas cu masline sau chiar antipapricas.
De data asta facem papricas cu ciuperci, m-am gandit ca merge si avea niste ciupercute foarte frumoase la Billa cand incropii de un cos zilnic cu mai nimicuri de un car de bani. Mai, voi ati vazut ca au sarit preturile la alimente pe sestache asa?
Ingredientele care nu variaza niciodata la mancarea asta, cel putin la a mea, sunt: carne (de pui de preferat), ceapa, usturoi, pasta de tomate, faina si boia dulce sau iute, paprika, normal. Bonus, ciuperci si o lingurita de pasta iute.
Pentru galusti foloseam mereu faina si ou, de data asta am pus si o lingura de branza de vaci.
Mai intai am pus, in putin ulei, pulpele presarate cu faina si ceapa.
Pulpele ma-sii care se lauda pe eticheta ca sunt din nu stiu ce pui crescuti cu boabe si nehormonati, lasa la apa de zici ca au crescut in acvariu. Am pus si ciupercile, alea macar trebuie sa lase apa, apoi am lasat sa se inabuse in durerea lor.
Am curatat usturoiul, aici alta belea, vazui pe net o doamna, cica ea curata usturoiul in cateva secunde dupa metoda de mai jos. Cum nu cred nici daca e cu filmulet ce se da pe net, spre deosebire de unele neamuri care cred ce scrie pe orice site mai ceva ca in biblie si in gratarul de ceafa de porc, am incercat.
Cica pui usturoiul doar desfacut intr-un castron, acoperi cu altul, zgudui cu incredere si gata. Aiurea, in afara de niste hohote de ras si expresii de genul: te-ai ticnit la mansarda sau, zici ca esti la 220, nu am obtinut decat, cum se vede, aceeasi catei de usturoi obraznic de necuratati.
Ma rog, am zdrobit usturoiul in cratita. Va rog sa remarcati admirativ ca in afara de cratita mea vintage (am niste vintage-uri din astea de la bunica, nu le-as da pe nici un creuzet d’ala) am si zdrobitor de usturoi, nu la fel de vintage, dar destul de, fiind din perioada post decembrista, de la rusi, pe atunci era mare scula de bascula asa ceva. Din aluminiu nesanatos. Vintage.
Cat s-au mermelit alea acolo am confectionat galustile dupa cum urmeaza: am amestecat un ou cu o lingura de branza de vaci, trei lnguri de faina si un varf de cutit de bicarbonat (ma gandii eu ca bicarbonatul se ia de acidul din branza si ies pufoase galustile, am avut rezon).
Se amesteca pana iese mai groasa compozitia decat aluatul de clatite, in functie de marimea oului mai adaugati sau ba faina si, sfatul ala fantasmagoreic de gasit pe majoritatea site-urilor: daca vreti mai multe, dublati cantitatile (daca nu, nu). Bine, daca vreti si mai multe puteti sa le si cvadruplati, nu ma bag.
Aluatul asta se lasa nitel in pace, ca sa faca bulbuci codoiul. Gogoloaiele inevitabile ale branzicii cu gargarita, se topesc la fiert, nu le bagati in seama.
Cam dupa o tigara – doua, se pun restul ingredientelor pentru sos: rosiile, boiaua, pasta iute (de sare si piper nu mai zic, e absurd oarecum, e ca si cum as da directiuni in a se folosi vase si ustensile curate, a se spala si parli puiul, a se curata legumele, haidi bre, suntem oameni mari).
Asta e pasta aia, excelenta, imi pare rau ca nu am luat decat un borcanel.
Se pun apoi galustile, eu trag cratita de pe foc, sa nu clocoteasca. Se lasa sub capac, se fac destul de repede.
Se degusta, vorba lui Badea, in ziua de azi nu se mai mananca nimic, se serveste, degusta, devoreaza, asta fiind maximul admis.
Am uitat sa va spun ca in craticioara rosie extrem de vintage care s-a incapatanat sa apara in poza, sunt crenvusti, nesanatosi, de Angst.
Mi se facu un dor subit de un anume Domn Puiu si am incercat sa pozez niste strelici, bezna, improvizatia mea de bec in lipsa plafonierei care a decedat mortal, nu au facut sa iasa decat asta:
Intentia conteaza don Puiu, va asigur ca strelicii sunt acolo, la locul lor.
In speranta ca va plac mancarurile de genul asta, vintage, da, la cazan, gust de cantina, ca la mama acasa, din astea, va urez, in cazul in care mancati, pofta buna, ca altfel de ce sa urez pofta buna la final de postare, ca doara n-oti hali ecranul.
rororo
