Shimeji Udon (sau Primul Episod Din Uciderea Ciupercutelor)
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Ohayo gozaimasu. Watashi wa Dana desu.
Aida nu dadea ca nu stiu unde e cartea si nu mai tiu minte nimic din anii de liceu, ca nu-s Oana Sarbu sau Stefan Banica JR.
Cum va spuneam am ucis ciupercile Shimeji si soarta lor a imbracat doua forme, aceasta este prima.
Ma dadui pe gogu, Kitsune Udon, Miso, maciuci japoneze, citii ce citii si adaptai dupa capul meu, mentinandu-ma in ideea japilor de cat mai simplu atat ca aspect cat si ca amestec de gusturi (si daca vreti sa va distrati puneti un jap si un chinez sa discute despre mancare, e mortal).
Asadar am folosit: ciuperci Shimeji, taitei Udon, sos de stridie cu ciuperci, sos de peste, piper japonez si bonito flakes (adica peste din ala uscat si razuit fin).
Ciupercile in cutie erau fara ceva substrat, numai cu ce au fost luate de pe buturugile pe care au fost cultivate, de aia au dat semne ca vor sa paleasca asa iute.
le-am taiat dar am pastrat substratul ala, mi se paru ca mai dadeau sa iasa niste mini piscoate din astea. Cat de mini? Bricheta din poza este absolut de dimensiuni normale, ciupercile sunt din liliput.
Pe cele mici de tot le-am desfacut in manunchiuri si am insirat cele ce vedeti mai jos, convinsa fiind ca nu aleg nimic din ele.
Am fiert taiteii conform indicatiilor pretioase de pe pachet, minus doua minute.
In putina apa ramasa am pus condimentele (mai putin bonito, ala il pun la final ca danseaza) si ciupercutele si le-am clocotit impreuna cateva minute.
Am pus si taiteii si, in farfurie, fulgii bonito.
Concluzie: da, a iesit o supa gen miso, cu un gust accentuat de ciuperci si fin subliniat doar de arome. Ciupercile isi pastreaza fenomenal de bine textura si miros a padure (desi ele sunt nascute si crescute in captivitate). Dar la disputa japi – chinezi, in final am tinut cu chinezii, nu imediat, intai am infulecat o portie de papusi de supa cu ciuperci ucise miseleste.
rororo
