Bors Ucrainean V2.0
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Versiunea 1.0 a acestui minunat bors a fost una succinta. Autorul blogului, fan inrait al acestui fel de mancare, a considerat sa-i acorde atentia cuvenita. Deci, in versiunea 1.0 mai multa beletristica, aici mai multe poze. Enjoy it!
Roadele gradinilor, splate si uscate.
O parte din ele le vom taia pai (svecla rosie, radacina de telina) sau le vom toca (rosiile, morcovul si ardeiul).
Cartofii se taie cuburi.
In ulei de floarea soarelui vom praji svecla, telina si ceapa,
dupa care vom adauga pasta de tomate si morcovul
Intre timp se fierbe carnea de purcel, preferabil costita, cu slana pe ea – nimic nu este mai bun decat asa. Din pacate, pozele in care au figurat bucatile de carne, nu au fost facute (era cam dificil de manuit aparatul cu mainile unse), va rog sa ma credeti pe cuvant ca au fost, si ca au fost asa cum scrie cartea.
Asa cum carnea era tanara, dupa ce-am fiert-o putin am adaugat radacina de patrunjel.
Ca sa nu lungim mult vorba, cand carnea e fiarta si lejumele prajite bine, le punem in oala.
Tot acolo merg si cartofii. Nu uitam de praz si de celelalte zarzavaturi, le vom adauga peste 10 minute dupa cartofi:
Lasam cratita sa fiarba in liniste la foc mic, iar noi vom pregati cireasa pentru acest ‘tort’ rustic.
Vreo 4-5 catei ar trebui sa ajunga. Impreuna cu usturoiul se recomanda de pisat si cateva bucatele de slana proaspata.
Dar inainte de usturoi, fiti atenti, se pune borsul (la noi i se zice bors acru, da’ la voi cum?). Si nu bors din acela care sta cu lunile in vitrinele magazinelor, din care poti turna si o galeata si tot nu se va acri nici un bors si nici o zama. Trebuie sa-l cumperi de la tanti care stie sa-l faca, cu huсe si cu pasat, sa fie acru de sa-ti gadile urechile. La volumul cratitei povestelnicesi, o jumatate de litru a fost tocmai bun (sa nu va mint, o dusca de 50 Povestelnicul a turnat-o alturi de cratita, unde s-a nimerit, printr-o fericita intamplare chiar cavitatea lui bucala).
Deci, dupa bors acru in bors rosu, merge imediat usturoiul.
Si aici se stinge focul, si se pune capacul. Cu pofta aninata in cui, se recomanda de asteptat macar vreo douazeci de minute ca toate ingredientele sa-si zica buna ziua, shi sa ofere onorurile cuvenite apei.
In acest rastimp, incet, fara graba, supui inima unei cumplite torturi, aranjand obiect cu obiect accesoriile indispensabile ospatului ce avea sa urmeze.
Si pe urma gata!
Intre noi fie vorba, ca sa intelegeti, de unde a pornit toata treaba, si ca inceputului acestui articol n-a fost decat palavrageala, va zic ca atunci cand iti aduci aminte ca in frigider odihneste o sticluta de palinca de Tribisauti, iti trebuie un motiv serios ca sa-i dai cep, iar unul mai bun decat o oala cu bors ucrainean, trebuie sa cauti. Cu minunata farfurie de mai sus, si cu ceea ce vedeti mai jos, nobilul scop a fost atins.
Voua va doresc o zi frumoasa, si pofta mare. Mai intrati!
