De Mic Eram Mafiot
articol scris de fatduck blog reteteistete.wordpress.com
În liceu, ajutat de un gabarit impresionant (1,80 & un chintal cu bătaie, mult peste media generației) și de colegul Victor (cu un cap mai înalt și cu 20 de kile mai greu), eram protectorul puștimii din clasele mai mici.
Desigur, nu gratis. Taxa de protecție era cel mai adesea o țigară de Pall Mall de la chioșcul liceului. Mda, în vremurile de glorie ale capitalismului, “barul” liceului Traian vindea mai mult tutun decât orice alt magazin din oraș.
Protejatul meu favorit era R, azi mare reporter la ProTV, dar pe atunci un puști simpatic foc, dolofan și cu o mutră de victimă ideală. R avea talentul unic să vină cu un pachet de papiroase exact când îmi ardea buza mai tare, după ce terminasem de poștit ultimul Carpați scuturat și împuțit.
Într-o zi, îl găsesc pe R, “plouat” rău, în fața clasei mele. Cu un glas amărât, se smiorcăie că are probleme cu “unu’ dintr-a zecea”. Șmecher, puștiul menționează că bully-ul dijmuiește porția de tutun destinată mie.
“Hai, mă, arată-mi-l și mie pe ăla!”. Totul până la țigările mele! Cu mânecile suflecate, pornesc spre “locația” uzurpatorului. R mergea țanțos, ca generalul Hannibal înaintea elefantului.
“Uite-l! Ieri m-a făcut de un pachet de Ca…”. Bietul R n-a apucat să-și termine propoziția. Mâna pe care și-o dorea aplicată pe ceafa agresorului i s-a înfipt lui în gât.
“Măăăă… ăla-i frate-miu!”
•••
Rememorând luptele din liceu, am gătit azi linte bătută. Gustul ei este mult mai glorios decât victoriile repurtate în confruntările pre-adolescentine. Și, cel mai important, lintea nu ripostează niciodată.
