contact retete mancare
rss retete mancare
gatesteinteligent twitter
facebook
 feedback

Degustare De Vin La Casa De Vinuri Bucium, Cu Icar Tours

Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga




by Alice albinutza

   Vineri, 24 mai 2013, orele 14.00 ne-am imbarcat intr-un autocar cu destinatia Casa de vinuri Bucium, excursie ce face parte din programul Turism Enologic by Icar Tours.

    Ajunsi la crama Bucium am fost primiti cu ospitalitate, cu paine si sare, semn ca traditia e una din caracteristicile cramei si vinului de Bucium. 

   Am fost poftiti in crama, jos, la racoarea parfumata a vinurilor, in locul unde vinul se odihneste in butoaie mari de stejar. E liniste si semi-intuneric. Te simti smuls din valtoarea urbanului si aruncat inapoi, in trecut, in vremurile in care via se culegea cu piosenie, iar boabele se transformau incet in licoarea miraculoasa ce-apoi se odihnea inchisa in lemn. Nu e nimic nou, nimic adus in actual, nu vei gasi  metalul sclipitor, inoxul, modernitatea fabricilor-crama. 
    Aici vinul te poarta in timp si iti spune povestea prin sculpturile pe care le descoperi pe fiecare butoi, in parte. Urmeaza apoi turul vinotecii, in care descoperim cele mai vechi sticlute, inscriptionate vag cu semnul "secera si topor" :D. Vinul e vechi, nobil si asteapta. Asteapta sa fie descoperit, gustat, savurat. Francusa din '59 sta semeata in intuneric si doar lumina palida a blitului o face sa trasara putin. O fractiune de secunda! Ma plimb prin labiritul intunecos si simt cum vinul prafuit e viu. 

    Urcam apoi sa vizitam muzeul vinului de Bucium. Unelte, ustensile trebuicioase celor ce lucrau vinul, teascul, lemnul, parfumul... totul imi aduce aminte de mica crama a socrilor mei. Si brusc realizez ca astazi, in 2013, taranii inca mai fac vin ca pe vremuri. Cu zdrobitor si teasc de lemn, cu cep, cu butoaie de stejar pe care e neaparat sa le cureti impecabil, sa le afumi in fiece toamna cu pucioasa, sa le "lucri" cum zic ai mei. Si-apoi mustul... dar sa revenim la vin :) , la vinul de Bucium.
      Si dupa ce ne-am perindat si-am inteles noi cate ceva din munca fabricarii vinului, ne-am asezat binisor la degustare. 
     A intrat in scena o Feteasca Alba demisec, un vin tanar din 2012, urmat de o blonda mai batraioara Feteasca Alba din 86, un vin galben-pai, mai suav si mai parfumat, mai echilibrat ca primul. 
     A urmat apoi al treilea vin, un Muscat Ottonel, dulce si bun. Nu ma pricep eu la vinuri, nici nu imi arog  merite deosebite, insa  Muscat Ottonel mi-a placut. Poate pentru ca e dulce, habar n-am, dar mi-a placut.
Al patrulea vin a fost rosu, Feteasca Neagra din 2012, un vin puternic si parfumat. 
      Finally a aparut Spumantul de Bucium. Ne-a fost recomandat sa il servim cu prajituri, cu frisca sau un profiterol. Eu personal ador sampania, ma rog spumantul (fiindca nu avem voie sa folosim sampanie, stiiti povestea cu francezii, so...), pe care l-as bea indiferent de ora, zi sau noapte, ocazie sau just for fun!
     Degustarea s-a incheiat apoteotic cu un dublu distilat de mere ionatan, vechi de 18 ani, Rameros. 
    Am mai povestit cate putin de vin, am ras mult si am plecat intr-o nota de optimism spre Iasi. 
    Daca aveti drum prin Iasi nu ratati crama Bucium.