Despre Ierbivore
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
In primul rand luati totul ca pe un pamflet, nu se adreseaza nimanui, orice asemanare cu vreo persoana existenta in viata, pe planeta, este absolut intamplatoare.
Cum am mai spus, ca orice om normal caruia ii place mancarea, ma uit pe diverse site-uri. Nationale si internationale, ca sa fie totul corect politic. Si e foarte la moda acum vegetarianismul. Cu extrapolarea la nivel inalt, vegani, ca sa nu mai vorbim de aripa extremista a acestei noi religii, freegans (asta nu pot sa traduc, extremismul imi repugna, in general si, in anumite cazuri, in special).
Si ma gandeam eu acum la noi, astia rai care mancam animale, nu punem la socoteala vanatul (care personal mi se pare o prostie, ca nici macar nu e cine stie ce carnea aia imputita, jur pe rosu, ca am disecat ceva caprioare, cerbi si ce palaria mea de iepuri am mai avut).
Omul, in general cam ce mananca: vaci, oi, pui. Porcul nu se pune, porcii sunt un caz aparte. Care saracele animale starnesc mila mancatorilor de vegetale (nu am nimic cu nici unii, sa ma credeti pe cuvant, e o lume libera).
Acum sa o luam pe a logica. Daca nu eram noi, carnivorii, sa le crestem pentru carne, lapte, branza, oua, mai existau aceste animale? Ce specii de oi mai traiesc in salbaticie? Dar de vaci? Dar de gaini?
Mai deloc, este? Pe principiul, eu te tin in viata, eu te mananc, iaca astia mai sunt. Acum ca o mai fi vreo specie de muflon sau cocos de munte, ocrotite de lege, nu contest. Dar cum au aparut marii pradatori, bietele ierbivore, lipsite de un numar prea mare de neuroni, au disparut din peisaj, devenind mai degraba o imagine dintr-un tablou cotidian, in vitrinele macelariilor (e hai, al supermarketurilor, na).
Pentru ca se vrea asa, ca un eseu, ma gandesc daca in timp si ierbivorii umani vor supravietui, tinand cont ca in general, speciile care au evoluat ca ierbivore au dezvoltat numai cateva caracteristici care le ajuta sa fuga mai repede din fata carnivorilor.
Va exista o noua rasa umana care va ramane cu rumegatul, ascutitul vazului si auzului, ca sa fuga repede? Nu, ca asta cu rumegatul nu e buna, ca nu cred sa creasca mai multe stomace si oricum, rumegatoarele pica primele in bratele vanatorilor cand isi fac siesta.
Sa o luam invers, daca s-ar da o lege, prin absurd, sa devenim toti vegetarieni (trecand peste teoria ca ne-am tampi si, eventual ar trebui sa ne tocim caninii care devin inutili), va dati seama ce s-ar intampla cu toate vacile, oile si porcii? Ar deveni un flagel precum sunt acum cainii pe strazile Bucurestiului sau ar muri. Deci, de aici rezulta ca vegetarianismul ar ucide mai multe animale decat fac carnivorii. Ar fi un genocid.
Asa macar mai traiesc vacile, porcii si gainile de rasa, in pepiniere.
Bine, ar putea trai vacile ca in India, dar, conform exemplului acestui mare popor, exceptandu-i pe cei care au scapat din tara natala, au studiat si au ajuns la NASA, ar trebui sa ne impacam cu baligile, sa oprim masina in drum ca sa treaca vaca, sa calatorim agatati de tren si sa ne spalam in Gange (care e o mare facere de bine pentru natiunea aia, ca sunt asa de multi incat zic crocodilii bogdaproste cand intra aia la baia anuala, mai ies jumatate din ei).
Trecand peste toate teoriile si explicatiile prin care se aminteste care este rolul proteinei in dezvoltare, a proteinei animale, nu balariile alea de soia a caror culturi au luat amploare si au avut ca rezultat defrisari masive si distrugerea habitatelor, deci mai multe animale si pasari omorate ca sa fie vegetarienii trendy, oricum o dai trecerea la ierbivorism (licenta poetica), exceptand anumite cazuri medicale, este distructiva, putand fi comparata cu mai multe dezastre naturale cum ar fi uraganul, disparitia dinozaurilor sau interzicerea fumatului.
Daca va intrebati ce mi-a venit, citeam fanzinul ARARAT si istoria lalelelor in Olanda, scrise de Paul Agopian, o sa va zic eu in alta poveste despre treaba asta, e interesanta. Stiu ca nu are aproape nici o legatura, dar vi se pare, asta pentru ca nu ati citit istoria lalelelor.
Intr-o zi ca asta, care urmeaza unei zile infernale, in care am hotarat sa nu fac nimic (da, pot, imi permit, e bine) decat sa infasor si sa fierb niste sarmale (cu carne), m-am gandit sa scriu si poliloghia de mai sus.
Acum daca se supara cineva, sa fie sanatos si la punga gros, daca nu, nu, hard roc aleluia si pace (nu se pune rima poeziei de la gradinita, da?).
