contact retete mancare
rss retete mancare
gatesteinteligent twitter
facebook
 feedback

Fettuccine Alfredo Slabanoage

Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga

In varianta originala, Fettuccine Alfredo sunt asa un fel de "moartea in farfurie (delicioasa, e drept)": paste cu un sos facut din unt + smantana grasa + parmezan + (uneori) galbenusuri de ou! Functioneaza pe principiul: hai sa adunam laolalta alimentele cele mai bogate in colesterol si sa le amestecam cu niste paste - tre' sa rezulte ceva demential la final, right? Well, e adevarat - ce rezulta chiar e demential! Un sos cremos, onctuos, delicios. Ca mai toate lucrurile bune, insa - are si cateva dezavantaje.
Dezavantajul nr. 1 - eu am impresia ca mi se astupa arterele doar citind reteta
Dezavantajul nr. 2 - ma apuca accesele de vinovatie ca mancam asa nesanatos
Dezavantajul nr. 3 - arterele chiar se astupa cand mananci asa ceva si colesterolul o ia raaaazna de tot si iese prin acoperis.
Bun? Nu bun!
Nu zic nici eu pas vreodata la o felie de paine (sau 2) unsa cu unt sau la niscaiva mamaliguta cu branza si smantana, dar parca o combinatie asa criminala nu puteam sa fac cu manuta mea proprie! Asa ca atunci cand am primit comanda de la distinsul sot, m-am apucat imediat sa caut o varianta mai light.
Uite cum am procedat:
Am fiert pastele (cam 200g) al dente, cum zice la ambalaj. Le-am scurs si am pastrat 100ml (1 ceasca mica) de lichid.
Intre timp, intr-o tigaie am calit la foc mic 2 catei de usturoi tocati intr-o lingura de ulei de masline extra-virgin. Dupa ce au capatat putin culoare (2 minute) am adaugat in tigaie 200 ml smantana lichida (pt frisca) de 12%, apa ramasa de la paste amestecata cu 1 lingurita amidon, sare si piper.
Am lasat sosul sa clocoteasca la foc mediu vreo 5 minute si apoi l-am amestecat cu pastele si cu 60 g (2 linguri) de parmezan ras si cu o mana maaare de rucola (asta doar pentru ca nu-mi place mancarea alba deloc, deloc si sufar de lipsa de verde in farfurie ceva de speriat!)

Au iesit la fel de bune ca in varianta originala, mai putin doza de vinovatie si ateroscleroza, deci eu zic ca au fost un succes! La fel a zis si Alex, deci cataloghez experienta drept "mission accomplished!"
In other news, azi se fac 40 de saptamani de cand dospesc un pui de om inside me. Nu e incredibil? Mie asa mi se pare! Asteptam cu sufletul la gura the grand finale! Wish me luck :D