Tot Urbane
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
S-au adunat diverse in aparat, care la momentul la care le-am imortalizat, aveau fie si o mica insemnatate. Cum nu as vrea sa le pierd si, cum se stie, netul conserva totul si e sezon de pus muraturi, le-am adunat anarhic, in ordinea in care le-am gasit.
Prima poza are legatura cu mai noua mea anti pasiune de pseudo bucataria italiana de care abunda localitatea. Infiorator de multi profesionisti au o vaga impresie ca se apropie de ideea bucatariei italiene care, ca si la noi si ca pretutindeni, nu prea exista. Exista, desigur, bucatarii regionale si la ei, inradacinate si cu mare scandal in jurul retetelor. De fapt cam toti mediteraneenii au sange in ei cand e vorba de reteta. Dar rar, vac si spre deloc ceea ce e in restaurantele de pe la noi are macar o vaga legatura cu un studiu al respectivelor bucatarii.
Retetele sunt truncheate si amestecate anarhic, ingredientele sunt folosite absolut mefistofelic dar, fireste, denumirile se pastreaza, caci, cum vorbeam si cu domnul Costachel, cum sa dai duduiei la masa taitei sau mamaliga, o arzi in tagliatelle si polenta, nu imi dau seama de ce, poate suna mai bine, desi cam in 90% din cazuri preparatele nu au nici cea mai mica legatura cu ce s-ar regasi pe o masa italiana.
Asadar, sincer, cateodata, ma bucur cand dau la masa romanismul etern, ceafa la gratar cu cartofi prajiti.
Stiu ca nu credeam sa scriu vreodata cele de mai sus, dar am inceput sa ma bucur cand se cere un snitel bun sau o bucata de carnita bine facuta, ba chiar si un sote de ciuperci, ca aluia nu am cum sa ii zic pe scurt altfel, chit ca nu e tocmai termen romanesc. M-am saturat de pseudocarbonare, pseudobolognese cu gust de ketchup, pseudominestrone.
Trec la poza urmatoare, cersetorul din imagine, o omniprezenta. Anacronic mi s-a parut cum s-a alaturat el in poza (reiterez, nu am pretentia de artist pozograf) cu un fund de Volvo decapotabil si ce se vede in vitrina frigorifica a magazinului.
Geamul lui Angi. Geamul lui Angi imi aduce aminte de multe bordeluri ilegale care arata cam la fel. Nu descopeream ca si geamul lui Angi este din peisaj daca nu striga cineva dupa Angi si nu imi pozam colega. Sigur stiti cum arata camerele din spatele geamurilor (model Angi) in care traiesc centristele (imi pare rau, asa le spun eu persoanelor care nu pot trai decat in centrul capitalei, aproape de cluburi, desi nu au mari surse de venituri, le-as spune hipsterite dar nu am suficiente informatii despre fenomen, inca nu am trecut de emo si se fenomenizeaza atat de multe zilnic, incat am scapari in cultura urbana).
Apartamentele din cladiri vechi, biblioteci care sa ateste o anume cultura, miros de fum si sex, musai cate o planta, pisica sau catel pufos, ibricul de cafea la indemana, un jeg neevident, periute de dinti schimbate rar, pete de calcar pe chiuvete, urme de mancare in farfurii si cate ceva care se vrea gateala printr-un colt de frigider, salam, nitel par de animal pe la colturi. Va suna cunoscut?
Asta e imaginea “Angi” (nu colega, colega se uita spre geamul respectiv).
Urmatoarea imagine e cu o sacosa, nu e calcata la dunga, dar mi-a placut foarte tare, asa ca o alta colega de-a mea, mi-a cadorisit aceasta sacosa pe care am pozat-o, pentru ca am dat-o mai departe unei posesoare de pisici. Cand o sa primeasca si ea vreodata o sacosa cu caini negr, mi-a promis ca imi intoarce favoarea. Puteti tasta link-ul, e de la o biblioteca, nu dauneaza, nu ii fac reclama.
In urmatoarea poza e mini-aranjamentul de sarbatoarea mult blamata dar care amuza teribil copiii. Am avut cateva bomboane sa le dau, ei s-au simtit bine, eu asisderea, deci, de ce nu. Nu inteleg de ce multi se supara pe o chestie distractiva dar aplauda pe cei ce se tarasc in jurul unor moaste.
Am gatit acasa, da, in halul ala in care gatesti in somn. Am fiert niste pasaret, l-am aruncat in oala cu orez, niste morcov si ardei si cateva casarecce. De ce si ultimele? Ca sa scap odata de ele, ma enerveaza.
Am avut si niste ciuperci pe acolo si soare. Eu zic ca asta este pilaf, sper, cred, e comestibil.
Sunt fericita ca la marile magazine sunt produse romanesti bune si ieftine. Merele de 90 de bani parfumeaza toata bucataria.
Ma amuza cand pisi fac accidente (da, masina de pisi, nu gresiti). Mai ales cu un taxi fix pe o strada pe care e un dispecerat de taxiuri. Si coloratii care apar imediat in preajma, poate pica ceva, ca oamenii la nervi mai uita geanta pe scaun, mobilul, macar un pachet de tigari, tot puca ceva, soimii patriei sunt la datorie sa puna ghearele. Nu bagati in seama focusarea, aparatul meu are personalitate.
De final, nu pot s ama abtin sa nu pun poza cu o natura moarta, poate, poate se mai ofusca vreo coco fifi. Da, nu imi lipseste umorul negru, aia e scrumiera mea draga.
Nu e reclama la Ciuc sau la cine stie ce marca de tigari, ca le tot schimb, alea s-au nimerit atunci, nu-s client fidel si in general nu-s fidea.
rororo
