Ultima Strigare
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Asadar ultimele fotografii prinse aiurea, ca am stat mai mult cu prietenii si neamurile. Casa batraneasca din poza care are multi mostenitori, asa ca nu se baga nimeni la o renovare serioasa, e locuibila pe timp de vara si cam atata, mie imi place mult cum arata, daca ar fi refacuta ar fi o bijuterie, mai ales cum are ditamai gradina in spate. Satul a fost mutat mai sus dupa niste inundatii, acum multi ani, iar tipicul caselor este urmatorul: se face un beci foarte inalt, apoi vine nivelul casei, musai cu pridvor generos. Toate acoperisele sunt de tigla.
Mi-a fost rusine sa pozez bunatatile cu care ne-au asteptat gazdele, dar am furat doua poze neartistice, insa va jur ca mancarea de acolo nu se potriveste cu cea de acasa.
Am prins doar doua in imagini, supa de rosii cu legume, cartofi natur si o friptura inabusita de porc cu niste castraveciori murati exceptionali, in prima zi au fost si chiftele cu piure plus dovlecei si conopida pane si rosii si branzeturi si alte alea. Toate legumele din gradina, nu pot sa va descriu gustul cartofilor, of.
Dupa masa, relaxare totala …
Si acum sa va arat cine cu cine s-a imprietenit.
Pisu Yoda (asa i-a zis cofi) si potaia care de cate ori voiam sa fac poze pisicului Pitzu pe numele lui, isi baga nasul in obiectiv.
In ultima zi au inceput sa se inteleaga, mai ales ca pisicul era fascinat de coada Casandrei, iaca la ea (greu am reusit sa o prind in poza, ambele jivine erau ca argintul viu).
Cum drumul e destul de lung si a fost anevoios cu masina plina, am ales sa petrecem ultima seara in Brasov unde ne-am intrunit tot clanul. Pe drum, musai am oprit la Salas sa luam virsli, as fi luat si mici ca sunt mortali, dar nu ma tinea lada frigorifica pana acasa.
Inauntru nu am mai pozat, ca am pus poze de anul trecut, dar e tare curat si miroase tare bine, cum am mai spus, virsli se afuma la flacara deschisa si nu sunt ca cei de brad ci sunt din vitel cu nu stiu ce ca nu vor sa ne zica 
La revedere Baiesti.
Din mers, renumita biserica din Santamarie Orlea.
Pe drumul dinspre simeria spre Hateg se lucreaza, dar foarte repede, astfel incat in doua zile era deja gata un tronson baban care la venire era decopertat. Cred ca in maxim o saptamana va fi drum european pe bune.
Daca tot eram pe acolo am zis sa vedem si bizonii, din sosea se fac trei kilometri pe un drum ingust, printre pomi, apoi trebuie mers la pas pana la tarcul lor. Culmea, am vazut branduse, erau o gramada, in octombrie!!!
Bizonii (zimbri da’ ma amuza ideea de bizoni) mititei, sunt in numar de fix 6, import Polonia, ca ai nostri s-au dus de mult.
Nu sunt spectaculosi boii aia cu barba, cam mititei, dar e foarte frumos parcul de o plimbare relaxanta si linistita, daca nu nimeresti grupuri de copii, fireste. Erau mai multi care lasau masina la baza padurii si faceau drumetii pe jos. Intrarea in rezervatie e 3 lei pt studenti (adica noi :p ) si 4 lei pentru adulti.
La intoarcerea spre Brasov iarasi am injurat de toti sfintii si anafura localitatile Sebes si Fagaras. Daca stiti zona, cam aici eram inainte de intrarea in oras in coloana, am facut poza dupa mai mult timp, dar ca idee.
Dirijau intersectia niste caralii, in oras, iar coada in afara lui era pe multi kilometri, vai de capul lor.
Am ajuns obosita acasa asa ca am lasat clanul jumatatii mele sa iasa in oras si eu am cerut un gulas la pachet pe care l-am impartit frateste cu potaia.
A doua zi, inainte de plecare am iesit toti 6+1 la tzentru asa, de final. In parc am vazut cum se facea curat, meticulos, cu tot felul de scule, dar iaca pe pietonala nu vazusem ca dau cu masinute de spala pe acolo piatra cu piatra.
Noi am mancat acasa produse locale de pe la Hateg, Brasov, Gura Humorului, asa ca la o cafeluta, la Jamaica, numai socrela a luat micul dejun.
Omleta cu de toate si bruschette. Sfatul meu e sa nu luati cele din urma caci e o pita cu rosii si cascaval cu vagi urme de usturoi si putin oregano. Nu-s rele, dar nu e ce credeti voi ca ar fi.
Ultimele trei imagini sunt trei obsesii personale. Urasc Hello Kitty si intr-o vitrina cu diverse era un soi de bibelou cu trei la un loc care mai dadeau si din cap. As calca in picioare toate pisicutele astea 
)
Dar kitsch-ul suprem a fost un buchet pus pe o masina (in piata Titulescu, cand sunt nunti, adica mereu in finele saptamanii, toti vin si se pozeaza artistic sub pomi, cica e un obicei, ceva pe acolo).
Si de final, lovitura sub centura, o ultima langoasa (nu, nu uitata intr-un colt pe etajera).
No gata, revenim la oile noastre de cartier linistit din fundu’ capitalei, hard roc aleluia plus rororo.
