Viata Cocoseasca Nu-i Corecta
articol scris de fatduck blog reteteistete.wordpress.com
Până de curând, în poiata mamei soacre, aveam un duo formidabil.
Membrii lui își petreceau ziua fugărindu-și consoartele prin bătătură și făloșindu-se prin fața nefericitului motan Tuf, care-i privea pofticios, dar neputincios, printre zăbrelele gardului. După o noapte scurtă și agitată (cine știe ce se petrece în spatele ușilor închise ale cotețelor), duetul se trezea la prima geană de lumină, să-și facă datoria.
Fiind doi, începând cu ora 4 dimineața, nu mai exista clipă de liniște pe-o rază de cinci gospodării. Când obosea un cocoș, celălalt continua. Nu care cumva să apuce să ațipească la loc ginerele, oarecum ostenit după o seară de combătut cu vreo două(zeci) de berici.
Stăpâna lor era foarte mândră de vrednicia orătăniilor. Mai preciși ca un orologiu elvețian, mai răsunători decât o cursă ilegală de motociclete pe strada Sebastian. Cei doi cocoși erau perfecți.
Tocmai perfecțiunea l-a trimis pe unul dintre ei în oala de coq au vin. Probabil aluziile mele fine (“mamă, ce cocoși gustoși aveți!” sau “ați mâncat vreodată cocoș în vin?”) au grăbit deznodământul. Ultimul concert
De vină este însă incorectitudinea vieții cocoșești. Dacă-și face datoria, cântă și fecundează, cocoșul ajunge tot în borș, că-i soi. Dacă-i pierde-vară și pasionat doar de băi în praf, tot în oală îi e locul. Orice-ar face, cocoșul e mâncat.
N-are cum să scape de legea compensației. Clipele petrecute cu o armată de înfoiate focoase au prețul lor.
